The Rolling Stones

The Rolling Stones, formați în Londra în 1962, au lăsat o amprentă indelebilă în lumea muzicii. Formatul original a inclus pe Mick Jagger la voce, Keith Richards la chitară, Brian Jones ca multi-instrumentist, Bill Wyman la bas, Charlie Watts la tobe și Ian Stewart la pian. Acest format ar fi suferit schimbări pe parcursul anilor, dar duo-ul de bază Jagger și Richards a rămas constant, conducând trupa prin mai mult de cinci decenii de evoluție muzicală.

În perioada timpurie, Stones au făcut parte din invazia britanică, o val de trupe britanice care a dominat scena muzicală americană în 1964. Inițial, au interpretat cover-uri, dar au trecut rapid la materiale originale. Albumul lor din 1966, "Aftermath", a fost primul lor album integral original și este adesea considerat unul dintre cele mai importante lucrări timpurii ale lor. Melodiile precum "(I Can't Get No) Satisfaction", "Get Off of My Cloud", și "Paint It Black" au devenit hituri internaționale numărul unu, consolidându-și statutul de legende ale rock-ului.

La sfârșitul anilor 1960, trupa s-a întors la sunetul lor de rock bazat pe blues. Albumele precum "Beggars Banquet" și "Let It Bleed" au inclus piese care ar deveni imnuri ale epocii, precum "Sympathy for the Devil", "Street Fighting Man", "You Can't Always Get What You Want", și "Gimme Shelter".

Anii 1970 au văzut lansarea de albume iconice precum "Sticky Fingers" și "Exile on Main Street". "Sticky Fingers" a fost notabil pentru concentrarea și tonul imperios, de la riff-ul sleos al "Brown Sugar" la închiderea cu chitare de "Moonlight Mile". Pe de altă parte, "Exile on Main Street" a oferit o senzație mai extinsă și mai primitivă, cu piese precum "Shine a Light" și "Torn and Frayed" capturându-și preferința pentru comportament bolnav.

Anii '70 și începutul anilor '80 au fost o perioadă de experimentare pentru Stones. Albumele precum "Some Girls" și "Tattoo You" au văzut ei experimentând cu discuri și punk, reflectând tendințele muzicale ale timpului. "Some Girls" a oprit declinul trupei din mijlocul anilor 70, cu influențe de discuri pe "Miss You" și elemente de punk pe "Shattered" și "Respectable".

Albumele ulterioare ale trupei, precum "A Bigger Bang" din 2005, au fost criticate pentru lipsa inspirației de la lucrările lor anterioare. Cu toate acestea, ele reușesc să captureze spiritul trupei, cu Jagger în formă de strănut pe piese precum "Rough Justice". Albumul lor din 2016, "Blue & Lonesome", a fost o întoarcere la blues-ul care i-a inspirat inițial, câștigându-le un Grammy pentru Cel mai bun Album de Blues Tradțional în 2018.

Înainte de toate, în 2023, The Rolling Stones au lansat albumul lor de studio al 26-lea, "Hackney Diamonds." Acest album este primul material original din 2005. El conține o colaborare anterioară cu Lady Gaga și Stevie Wonder numită "A Bigger Bang", precum și piese precum "Sweet Sounds of Heaven,", care include bas de Paul McCartney, și "Get Close" și "Live By the Sword", ambele care includ pian de Elton John. Albumul a primit aprecieri critice, descris ca unul dintre cele mai quintesentiale albume Stones în patru decenii. Criticii au remarcat că trupa nu a sunat atât de brisk și concentrat în ceea ce pare a fi o jumătate de secol.

Discografia extinsă a Rolling Stones include 31 de albume de studio, 13 albume live, 28 albume de compilație, 3 EP-uri, 122 single-uri, 31 box-uri, 51 albume video, 2 box-uri video și 77 de videoclipuri muzicale. Muzica lor acoperă peste șapte decenii, un lucru pe care puține trupe îl pot susține. De asemenea, au primit numeroase premii în cariera lor, inclusiv premii Grammy pentru Cel mai bun Album de Blues Tradțional pentru "Blue & Lonesome" în 2018 și Cel mai bun Album Istoric pentru "Charlie Is My Darling - Ireland 1965" în 2014. Au fost și onorați cu un Grammy pentru Meritul Vieții în 1987.

În sinteză, The Rolling Stones nu sunt doar o trupă; sunt o instituție în lumea muzicii. Călătoria lor de la o trupă a invaziei britanice la legende ale rock-ului a fost marcată de inovație muzicală, succes comercial și impact cultural. Discografia lor extinsă, premii numeroase și capacitatea de a umple stadioane mari mai mult de 50 de ani după formarea lor atestă legătura lor durabilă. Cu lansarea "Diamantele din Hackney," au demonstrat că nu sunt deloc făcute, continuând să evolueze în timp ce rămân adevărați la rădăcinile lor.