Dolly Parton își dezvăluie interiorul 'Rockstar': Recenzie album

Lansat publicului pe 17 noiembrie, "Rockstar" al lui Dolly Parton marchează un moment semnificativ în care iconul cultural, cunoscut afectuos ca 'Backwoods Barbie,' își schimbă chitara acustică cu una electrică. Această călătorie ambițioasă prin crăpăturile și vârfurile rock 'n' roll evidențiază determinarea neîncetată a lui Parton de a se autodepăși și de a intra în noi domenii. Cu o combinație de nouă piese originale și 21 de coveruri, "Rockstar" este un omagiu adorației și respectului lui Parton pentru gen, în ciuda faptului că execuția lui lasă adesea mai mult de dorit decât se aștepta.

Albumul începe cu energie cu piesa eponimă "Rockstar," unde Parton proclamă statutul ei cu o energie care ar putea aprinde stadioane. Cu riff-uri de chitară și ritm electrifiant, există o așteptare a pompelor și spectacolului rock-star, dar în ciuda versurilor catchy care sugerează ascensiunea ei ("Sunt pe val, sunt pe o serie, viața este un cântec și sunt pe beat"), există un ecou de așteptare pentru un curent mai murdar care nu este niciodată pe deplin îndeplinit.

În "Every Breath You Take," colaborarea sa cu Sting la cântecul lui iconic, oportunitatea unei reinterpretări creative este distinct evidentă. Cu toate acestea, această versiune rămâne în limitele confortului, mai mult asemănătoare unui duet familiar decât o aventură în teritorii noi excitante. "Open Arms," balada îndrăgită de Journey, este prezentată alături de Steve Perry, și deși potențialul sufletist între belțile puternice ale lui Perry și plângerile tandre ale lui Parton este imens, interpretarea pare rezervată, fără a se extinde în explozia emoțională care a marcat originalul.

Când Parton colaborează cu Elton John la "Don’t Let The Sun Go Down on Me," există o posibilitate dormantă care este atinsă, dar nu pe deplin dezgropată. Piesa are momente de strălucire, cu ambele voci ale iconilor împletindu-se într-un mod grandios, dar parteneriatul ar fi putut săpa mai adânc într-o reinterpretare mai mișcătoare a baladei emoționante.

Coperta ambițioasă a lui Led Zeppelin "Stairway to Heaven,", cu o asociere neconvențională cu Lizzo și Sasha Flute, este la fel de atrăgător pe hârtie precum este și în execuție, cu toate acestea, fără lovitură transformatoare care ar fi putut marca apogeul creativității îndrăznețe a albumului. Nu se poate nega talentul și pura putere vocală prezentată, dar există o ezitare perceptibilă de a se lăsa complet liber și de a cădea în abisul pe care rock-ul îl evocă adesea.

Printre compozițiile sale originale, "World on Fire" confruntă complacerea socială cu urgența care este o marcă a rock-ului, dar muzical, rămâne tepid acolo unde s-ar fi așteptat o livrare mai aprigă. Cu rock-ul fiind genul muzical mândru, vorbitor și outsider, abordarea rezervată a lui Parton rezultă într-o voce ridicată, dar nu quite un strigăt de luptă pe care ar fi putut să-l fie.

În colaborarea ei cu Paul McCartney și Ringo Starr pentru "Let It Be," un sentiment înălțător de spirit este vivid. Există o eleganță în felul în care inflexiunile afectuoase ale lui Parton se unesc cu sinceritatea originală a Beatles. Cu toate acestea, se rămâne dorind un viraj mai ascuțit - o atingere a tulburării aspre pe care Parton, McCartney și Starr sunt mai mult decât capabili să o creeze, dacă interpretările s-ar fi extins dincolo de zonele lor de confort.

"I Dreamed About Elvis," cu Ronnie McDowell, se aventurează în teritoriul personal cu o odă visătoare către Regele Rock 'n' Roll. Aici, Parton împletește vocea sa cu narativa ("Și am visat că stăteam lângă Rege, alături de mine, inima mea bătând atât de tare, credeam că am murit"), evocând o întindere endearantă de istorie muzicală care plătește omagiu în stil mare și jucăuș. Cu toate acestea, execuția piesei nu captează energia transformatoare a epocii lui Elvis, capturând adorația fără scânteia reinventării.

Ann Wilson se alătură lui Parton în "Magic Man," o piesă care, în toate privințele, ar fi putut fi o întâlnire explozivă a două supernove muzicale. În timp ce vocalele lor navighează peisajul cu grație, piesa se odihnește mai mult ca un omagiu curtenitor decât ca o odă turbată care canalizează adevăratul esență fierbinte a misticului inimii pe care piesa o evocă.

Spiritul colaborativ al rock-ului este bine documentat în "Rockstar," articulat prin linia de artiști invitați care sunt rock royalty în drepturile lor. Pat Benatar, Joan Jett și Neil Giraldo aduc energia lor, însă coliziunea cu stilul înrădăcinat în țară al lui Parton se simte reținut, cu fiecare cântec balansând pe marginea potențialului mare.

Pe măsură ce "Rockstar" ajunge la concluzie cu "Free Bird" de la Lynyrd Skynyrd, se anticipă o ascensiune către libertatea profetică pe care piesa o reprezintă. Interpretarea lui Parton este cântată cu claritate și respect, însă grija și sentimentul de eliberare dezlănțuită sunt diluate într-o interpretare care se simte prea lustruită pentru rebeliunea pe care ar putea-o incita.

Având în vedere respectul și entuziasmul imens pe care Parton le aduce "Rockstar," atribuirea unei note modeste de 4,5 din 10 poate părea aspră. Dar albumul, deși grandios în scară și efort colaborativ, nu reușește să capteze spiritul răzvrătit și zgomotos al rock-ului. Albumul adesea se simte ca un omagiu căptușit cu catifea, reținut de deferenta și garnisit cu charma inconfundabilă a lui Dolly - caracteristici care, deși calde și primitor, sunt incompatibile cu natura sălbatică, liberă și răzvrătită care definește rock 'n' roll.

Acest album se abate cu siguranță de la norma lui Parton, consolidând faptul că talentul ei nu cunoaște granițe. Cu toate acestea, în aventura ei în terenul rock, se speră la murdăria și noroiul de sub strălucire - o asprime care se pierde în poliția "Rockstar." Acesta ține sălbăticia rock-ului într-un ecou bine compus, dar domesticit, lăsând un gust de dorință - pentru spiritul neîmblânzit și pionierat al lui Dolly Parton să fi fost lăsat liber.

Lista melodiilor:

1. Rockstar
2. Lumea în flăcări
3. Fiecare respirație pe care o iei (Sting)
4. Deschide brațele (Steve Perry)
5. Magic Man (Carl Version, cu Ann Wilson)
6. Atâta timp cât pot vedea lumina (John Fogerty)
7. Una sau alta (Kid Rock)
8. Vreau să te am înapoi (Steven Tyler)
9. Ce a făcut Rock And Roll vreodată pentru tine (Stevie Nicks)
10. Ploaie purpurie
11. Dragă, iubesc modul în care ești (Peter Frampton)
12. Urăsc pe mine pentru că te iubesc (Joan Jett & the Blackhearts)
13. Mișcări de noapte (Chris Stapleton)
14. Minge de demolare (Miley Cyrus)
15. (Nu pot obține) Satisfacție ((Pink, Brandi Carlile)
16. Continuă să mă iubești (Kevin Cronin)
17. Inimă de sticlă (Debbie Harry)
18. Nu lăsa soarele să apună peste mine (Elton John)
19. Încearcă să mă faci să rock și roll (Melissa Etheridge)
20. Scara spre Rai (Lizzo, Sasha Flute)
21. Suntem campionii/Ne vom rock și roll
22. Trecut (Rob Halford)
23. Lacrimi albastre (Simon Le Bon)
24. Ce se întâmplă? (Linda Perry)
25. Nu ești bun pentru mine (Emmylou Harris, Sheryl Crow)
26. Inimă de războinic (Pat Benatar, Neil Giraldo)
27. Amărăciune (Michael McDonald)
28. Am visat despre Elvis (Ronnie McDowell)
29. Lasă-mă să fiu (Paul McCartney, Ringo Starr)
30. Pasăre liberă (Lynyrd Skynyrd)